Cîţiva dintre tinerii de diverse specialităţi – cu precădere arhitecţi şi ingineri – care urmează studiile postuniversitare de restaurare la Universitatea „Ion Mincu“, s-au decis să facă excursii de studii în zone relativ apropiate de Bucureşti, cu precădere în judeţul Prahova. Şi să vadă cu ochii lor o parte dintre edificiile civile şi religioase înscrise în Lista Monumentelor Istorice. Datorită specificului studiilor lor, un alt obiectiv era acela de a vedea şi evalua ceea ce profesional se numeşte „starea“ monumentelor. Adică în ce măsură – fiind vorba de construcţii de patrimoniu – au fost şi sînt întreţinute de cei care ar trebui să facă asta conform legii, proprietari privaţi sau administraţii locale.

DE ACELASI AUTOR Contele de Rîmnic Printre blocuri la Focşani Evanghelie Zappa şi reşedinţa lui de la Broşteni, Ialomiţa La CăiuţiDin condiţionalul de mai sus se înţelege: „ar trebui“ înseamnă că nu, nu se ocupă nimeni de construcţiile care ar trebui să fie repere de civilizaţie şi cultură pentru o perioadă de cîteva secole, începînd cu veacul al XVII-lea şi pînă la jumătatea celui trecut. Chiar şi supuse exproprierilor, folosite ca sedii de instituţii locale – CAP, şcoală, primărie, spital – ansamblurile reşedinţelor boiereşti din judeţul Prahova mai suscitau încă interes şi oarecare grijă, în anii de pînă în 1990. A existat chiar o lucrare de inventariere şi evaluare a lor în scopul restaurării şi utilizării, cea a arhitectului Călin Hoinărescu. În anul 1988, volumele lucrării sale au fost premiate de către Uniunea Arhitecţilor din România. Iar mare parte a „obiectelor de arhitectură“ erau încă în grija unor administratori cărora părea să le pese de valoarea lor.

Revenind la tinerii cercetători, ei s-au întors din prima lor călătorie din judeţul Prahova cu bucuria descoperirilor însoţită însă de amărăciunea care i-a cuprins cînd au văzut ce a mai