- cu Hollande, care-i întrece -

● Eu v-am zis că toată discuţia despre reorientarea spre creştere este apă de ploaie. Deci, după Consiliul European, aţi citit ştiri peste ştiri şi analize peste analize despre cum întoarce Europa cîrma spre politici de creştere. Asta a fost o linie de interpretare. A doua a fost şi mai ancorată în politica zilei şi a fost folosită şi de premierul Victor Ponta, disperat să iasă din paradigma de-acasă „plagiator-cripto-neo-comunist“ şi să intre în aia europeană „premier progresist care se ţine de mînă cu Hollande“. Deci, această a doua linie de interpretare zice că alegerea lui François Hollande mută decisiv centrul de greutate al politicilor europene, dinspre austeritate spre creştere, că Germania cea austeristă (nu există cuvîntul, dar nu că sună bine?) a fost pusă cu botul pe labe. Frumoasă naraţiune, dar stupidă.

DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă?● Alegerea lui Hollande ca preşedinte al celei mai importante ţări din univers, în capul ei, s-a produs la 6 mai. Bon, deci s-ar zice că la 6 mai a întors Europa cîrma dinspre austeritate spre creştere (aplauze prelungite de fundal, care nu sînteţi de acord cu creşterea ridicaţi mîna sus, ticăloşilor!). Problema e că nu e tocmai aşa. Vorbăria despre creştere a început mult mai devreme. Cum opinia publică a obosit de austeritate, liderii trebuiau să pozeze că fac ceva pentru creştere. Ce anume? Păi, nu pot face mare lucru, dacă nu mai ai bani şi nu te poţi împrumuta, nu prea poţi să arunci bani în (posibila) creştere. Dar nici nu poţi spune electoratelor: fraţilor, uitaţi buzunarele goale! Nu, nu aşa funcţionează democraţia. Deci, să ne facem că facem ceva pentru creştere. Sarkozy a pl