- Social - nr. 134 / 12 Iulie, 2012 In "Taranca torcand”, tabloul lui Nicolae Grigorescu, furca de tors e chip de lumina, iar firul - curgere discreta a luminii, in manifestarea feminitatii. Nu intamplator asezam, ca pe un moto, acest insert eseistic. Reputatul etnolog, doamna Aurelia Diaconescu, prezinta una dintre cele mai atractive colectii ale Muzeului Etnografic din Targu-Mures, Furcile de tors, in prestigioasa Seria Ethnographica a Bibliothecii Mvsei Marisiensis, coordonata de etnologul Angela Pop, nu doar cu rigoarea limbajului stiintific si precizia documentara, ci si cu o remarcabila participare afectiva. Accepta incarcatura de nuante a temei de cercetare, dovedeste prestanta pe linia investigatiilor etnografice, etnoestetice, etnopsihologice s.a.m.d., punand in evidenta si omenescul, datele de viata pe care le incorporeaza obiectul etnografic in cauza. Tinerii feciori lucrau furci de tors pentru fetele din sat, sezatorile fiind momentele de etalare a frumusetii lor. Aurelia Diaconescu preia, si aici, intelesul etnografiei ca magistra vitae si rolul etnografiei in ilustrarea a ceea ce Mircea Vulcanescu numea, in Dimensiunea romaneasca a existentei, "omul romanesc” si perpetuarea unei ancestrale ordo universalis. Subiectul este cercetat cu minutiozitate, de la incadrarea in economia autarhica a gospodariei traditionale taranesti si vechimile neolitice, cu fusaiolele descoperite in intreg spatiul romanesc, la evolutia semnului etnografic, ca "unealta, obiect de arta si simbol”, ca sa folosim terminologia, cat mai adecvata, pe care o propune prof.univ.dr. Gheorghe Pavelescu in lucrarea Istorie si traditie in satul romanesc. Aurelia Diaconescu imbina, intr-o cercetare desfasurata pe ample secvente de timp, cadrele generale ale obiectului etnografic, semnificatiile si raspandirea acestuia, cu aspectele de detaliu, inventariind 73 de piese, romanesti, maghiare si