Razboiul politic din Romania este numai ocazia iar nu cauza amenintarilor venite din partea aliatilor euro-atlantici. Tot asa precum adevarata miza a amintitului razboi este refacerea echilibrului de putere grav afectat intre institutiile statului iar nu controlul Justitiei sau lupta cu coruptia. La intrebarea daca echilibrul puterilor (desigur, aici trebuie inclusa si puterea judecatoreasca) merita pretul deteriorarii relatiilor externe, raspunsul este da, daca nu s-a mai putut altfel.

Asa cum am mai spus-o, contrar aparentelor, strainatatea nu se mobilizeaza astazi spre a-l mentine in functie pe Traian Basescu ci spre a mai obtine privilegii din partea Romaniei (sau macar spre a le consolida pe cele deja obtinute), folosindu-se de el.

Cred ca domnul Traian Basescu, in adancul constiintei sale, s-a vazut un fel de Vlad Țepes. Nu atat in ceea ce priveste tragerea in teapa a hotilor cat tragerea pe sfoara a "Inaltei Porti" - respectiv a "licuricilor" mai mari sau mai mici. A sperat, probabil, sa obtina puterea absoluta in concursul intern folosindu-se de "creditul" extern, pentru ca apoi sa ii lichideze pe "creditori" scapand tara de bir. Combinatia nu a iesit, insa. "Creditorii" s-au dovedit mai abili; si poate mai cinici.

Iata de ce, daca as fi Traian Basescu si as fi confruntat cu perspectiva destul de probabila a demiterii mele, as folosi timpul rezervat pentru campania referendumului spre a explica public (as zice, chiar, ostentativ) strainatatii atat de "ingrijorate" de soarta democratiei romanesti, ca framantarile ei nu au nici o baza reala; ca Romania este de acum o democratie consolidata care dispune de propriul sistem imunitar si de mecanisme de autoreglare ce nu pot fi destabilizate usor. I-as cere, in consecinta, sa binevoiasca a-i lasa pe romani sa isi puna ordine in casa, fara ingerinte externe. As nega teza absurda a loviturii de sta