Regimuri dictatoriale dure şi-au legitimat puterea utilizând frecvent instrumentul consultărilor populare care, prin diferite metode, putea fi manipulat. Fostul Fuhrer al Germaniei naziste a fost un mare adept al lor.
Hitler (stânga) a câștigat toate referendumurile pe care le-a organizat. Carol al II-lea a fost nevoit să introducă votul obligatoriu
De-a lungul istoriei, organizarea referendumurilor la nivel naţional a fost pusă la cale pentru a legitima gesturi politice controversate şi chiar pentru a acoperi o serie de ilegalităţi. Indiferent dacă ne referim la Germania lui Hitler, la regimurile cu tendinţe dictatoriale din America de Sud sau la Franţa generalului de Gaulle acestea erau convocate doar atunci când existau asigurări că rezultatul va fi cel dorit.
Anschlussul Austriei, un succes popular
Regimul lui Hitler s-a folosit în mod frecvent de această metodă. Primul referendum a avut loc în 1934, atunci când germanii au fost întrebaţi dacă sunt de acord cu contopirea funcţiilor de preşedinte şi cancelar, în cea de Fuhrer.
În urma referendumului, aproximativ 90% dintre germani au fost de acord cu concentrarea întregii puteri în mâna unui singur om. Ulterior, Hitler a organizat referendumuri în 1935 şi 1936, privind alipirea regiunii Saar, respectiv Renania. În 1938, el a consultat, concomitent, populaţia din Germania şi Austria, în legătură cu alipirea (Anschluss) celor două state. Peste 99% din austrieci au spus "Da".
Şi referendumul privind revizuirea Constituţiei organizat în Chile în 1980 a marcat începutul unui şir de abuzuri săvârşit de regimul militar al lui Pinochet, care şi-a consolidat în acest mod poziţia de Preşedinte al Republicii.
În Guatemala, regimul condus de Jorge Serrano Elias, a organizat un referendum privind revizuirea Constituţiei, care îşi propunea,