Ion Axinte Dragomir, funcţionar al Statului Român în Basarabia, a fost arestat în ianuarie 1945, după a doua venire a sovieticilor, şi trimis în lagăr de muncă. În 1949, familia sa a fost deportată în Siberia.

Ion Axinte Dragomir s-a născut în satul Cuşmirca, judeţul Soroca, în anul 1893, în familia unor ţărani mijlocaşi, care deţinea înainte de revoluţia rusă din octombrie 1917 patru hectare de pământ şi o vacă. În 1915, Ion Dragomir a fost mobilizat în armata ţaristă, revenind la baştină în 1917. Unii membrii ai familiei sale îşi amintesc că a fost luat în prizonierat, la italieni, cel mai probabil, din cauza unei confuzii.

În perioada interbelică, când Basarabia s-a unit cu România, a profitat de reforma agrară şi spre sfârşitul anilor '30 deţinea deja 20 de hectare de pământ. Până la al doilea război mondial a fost agricultor individual şi funcţionar în primărie. În dosarul său alcătuit de sovietici se menţionează că a fost membru şi chiar lider al organizaţiei cuziştilor (după numele liderului Partidului Naţional Creştin, profesorul de drept al Universităţii din Iaşi, A.C. Cuza) din Cuşmirca. Acesta însă nu a recunoscut la procesul intentat de sovietici că a fost membru al cercului cuzist din localitate. Nici membrii familiei nu îşi aduc aminte ca Ion Dragomir să fi desfăşurat vreo activitate politică.

SPRIJINĂ ADMINISTRAŢIA ROMÂNEASCĂ

După ce Basarabia este ocupată de sovietici în iunie 1940, Ion Dragomir şi întreaga sa familie rămân în provincie, cu excepţia feciorului mai mare, Alexandru, plecat peste Prut şi care va ajunge ulterior să lupte cu Armata Română până la Stalingrad. În primul an de stăpânire comunistă în Basarabia nu s-a pus problema colectivizării totale a agriculturii, de aceea Dragomirii pot să-şi prelucreze terenurile în continuare, numai că impozitele de data asta erau exorbitante, dat fiind politica sovietică faţă de ţă