Câteva firme prestigioase din domeniul consultanţei şi al relaţiilor publice au decis, în ultima vreme, să impună printre probele pentru interviul de angajare şi un test relevant de limba română.
Deşi recrutau tineri cu licee considerate de prestigiu pe diplomele de absolvire, cu facultăţi şi masterate la activ, foarte mulţi dintre cei angajaţi în ultimii ani dovediseră lacune serioase la limba română. Nu mai puteai risca să laşi pe nimeni să dea un comunicat de presă, să aibă un schimb de corespondenţă cu un client sau să dea un produs final spre tipar, de exemplu, fără să pui un om de încredere, cu bune cunoştinţe de limba română, să mai arunce un ochi, se plângeau coordonatori din cadrul acestor multinaţionale! Alte firme, tot din domenii ale comunicării, merg pe varianta taxării la sânge a CV-urilor şi scrisorilor de intenţie: ai greşeli flagrante, eşti eliminat automat, fără alte discuţii şi explicaţii.
Degringolada din învăţământul primar şi gimnazial, unde dascălii preferă să-şi schimbe slujba cu orice altceva, decât să stea pe nişte salarii de mizerie, dezinteresul generalizat în învăţământul liceal, unde nu puţini profesori se gândesc mai degrabă la meditaţiile în particular, de după cursuri, decât să-şi bată capul cu elevii adesea impertinenţi şi agresivi, mercantilismul universitar ridicat la rang de virtute, unde intră cine vrea şi absolveşte cine plăteşte taxele, au dus lucrurile la un nivel intolerabil pentru piaţa muncii. Firme care plătesc din greu impozite peste impozite la stat se trezesc în situaţia că trebuie să le plătească angajaţilor, din nou din bugetul propriu, cursuri în discipline în care şcoala ar fi trebuit să îi formeze îndeajuns de bine sau măcar - de bun simţ - la nivelul calificativelor cu care se laudă pe diplomele cu care vin la angajare!
E un bocet continuu de doi ani înc
