Leonid Dimov – Opera poetică, vol. III,

ediţie îngrijită şi prefaţă de Ion Bogdan Lefter,

Piteşti, Editura Paralela 45, 2012, 336 de pag.

Cu acest al treilea volum, editarea operei poetice a lui Leonid Dimov încheie o primă etapă, cuprinzând toate volumele antume.

O etapă esenţială, întrucât Dimov, spre deosebire de alţi poeţi contemporani, n-a risipit prea multe poeme disparate prin reviste, n-a vizitat alte genuri decât cu totul accidental şi nici un mare epistolograf sau diarist se pare că n-a fost. Chiar dacă, într-o ediţie ştiinţifică, e de egală importanţă orice text literar lăsat de un scriitor – ba chiar, potrivit şcolii editologice franceze, orice petic de hârtie mâzgălit de acesta –, în cazul particular al lui Dimov cred că nu ne mai putem aştepta la cine ştie ce revelaţii din recuperarea poeziilor necuprinse în volum ori a corespondenţei. Dimov avea o ascuţită conştiinţă artistică şi era draconic de exigent cu sine; totodată, era, pe urmele lui Arghezi, şi un impenitent meşteşugar al versului, motiv pentru care volumele sale nu au fost niciodată alcătuiri întâmplătoare, pe principiul „ce-am mai scris în ultimul timp”. Nici apariţ iile în presă nu erau mai puţin gândite: neavând mania autorlâcului, poetul nu dădea orice, oricui şi oricând. Bănuiesc, fără să fi consultat recent vreo colecţie a unei publicaţii, că mare parte din poeziile dimoviene apărute în reviste făceau sau urmau să facă parte dintr-un volum. Motiv pentru care nu cred că ne aşteaptă dezvăluiri cutremurătoare în textele care, dintr-un motiv sau altul, nu fac parte din sumarul acestor prime trei volume ale ediţiei.

Ceea ce nu înseamnă deloc că editorul, criticul Ion Bogdan Lefter, nu a întâmpinat greutăţi, iar munca sa nu a depăşit cu mult simpla (dar câteodată, vai!, atât de dificila) îngrijire filologică a textului. Dimpotrivă. Atât