Media germane au fost aduse pe aceeaşi linie, sincronizate, critică autorul Robert Misik. În criza euro ele preiau simple prejudecăţi, răspândesc propagandă înflorită fără expertiză economică şi sunt astfel şi ele răspunzătoare pentru politica atât de controversată a Angelei Merkel. Robert Misik, preluat de pe presseurop.eu

“Cel mai periculos lider al Europei”, aşa a numit-o revista britanică New Statesman de curând pe Angela Merkel; iar în interiorul publicaţiei cancelarul german avansa direct la gradul de “cea mai periculoasă persoană din lume”.

Rezumatul articolului bine documentat poate fi citit la sfârşit aşa: “Din cauza pierderii contactului ei cu realitatea şi a obsesiei ei legate de politica de austeritate, Merkel distruge proiectul european, îi prăbuşeşte pe vecinii Germaniei în sărăcie şi lumea într-o depresiune globală. Ar trebui să fie oprită”.

În mod clar, aici răzbate tendinţa specifică breslei de a folosi superlative. Dar până la urmă autorii ne aduc la un punct cunoscut, pentru că aproape în toată Europa se gândeşte aşa despre cancelarul german şi despre sadismul ei fiscal, cât şi despre opoziţia germană la stingerea focului crizei cu măsuri hotărâte.

Într-o singură ţară însă oamenii gândesc fundamental diferit: în Germania. În mod normal aşa se întâmplă în politica UE: Atunci când vine vorba despre “poziţia germană” sau despre “poziţia franceză”, este vorba despre poziţia respectivului guvern. Dar în eurocriza actuală există o colaborare între guvern şi spaţiul public german, practic toate media, care merge atât de departe încât opoziţia nu se mai încumetă să se opună.

Şi dacă este obligat cancelarul german, precum la cel mai recent summit UE, să devieze câţiva milimetri de la poziţia ei fundamentalistă, atunci ea primeşte lovituri acasă. Apoi ea a “căzut”, iar principalele publicaţii întreabă pan