Nicăieri nu-şi lasă amprenta mai clar stilul de viaţă, influenţele mediului, mişcările minţii şi ale sufletului, condiţiile climatice, alimentaţia, precum şi suferinţele trupeşti, decât pe piele.
Într-o măsură mai mare ca toate celelalte organe, pielea este înainte de toate o oglindă extrem de sensibilă a sufletului, în care se pot reflecta nerăbdarea, temerile, mânia, înverşunarea, invidia, tristeţea, dar şi bucuria, iubirea şi compasiunea. Limbajul pielii oferă cunoscătorilor posibilitatea unei pătrunderi - de o profunzime unică - în psihicul uman. Atâta vreme cât omul se află în armonie cu sine şi cu lumea, totul este în ordine. Dar când în straturile mai adânci ale subconştientului clocotesc patimi, ele pot izbucni la suprafaţă, străpungând pielea - ca lava unui vulcan în erupţie scoarţa terestră - şi transformând-o într-un infern incandescent. Efectele se exteriorizează sub forma bolilor de piele, eczeme, prurit, urticarie, vezicule herpetice, mâncărimi insuportabile ce determină bolnavul să se scarpine violent, până la autoagresiune şi autodistrugere, ca în lupusul eritematos. Abia atunci când aceste mesaje ale sufletului sunt conştientizate şi înţelese, ele îşi dezvăluie tainele şi indică, în sfârşit, calea către vindecarea bolilor de piele.
Tratarea pielii după Hildegard van Bingen
Hildegard afirmă cu tărie că pielea şi mucoasa gastrointestinală trebuie privite mereu ca o unitate. De aceea, pentru a se obţine o vindecare completă, de tip holistic, este necesar ca, în toate afecţiunile pielii, să se facă şi o curăţare a intestinului, deoarece 90% dintre bolile de piele îşi au punctul de plecare în intestin. Structura florei intestinale evidenţiază limpede conflictele sufleteşti care se oglindesc în mucoasa intestinală şi pe piele. Pe lângă procesele psihice, Hildegard consideră, de
