Duminică seara. La ora 21 urma să se transmită „Love at first site“ – nu divertisment pur, cum s-ar crede că i-ar sta bine unei seri de duminică, ci un (prea pretenţios, poate?)… „divertisment“ IT. Dar încă nu e ora aceea şi pe Radio România Cultural se discută aprins despre teatru, într-o manieră mai puţin obişnuită. Se vorbeşte, iată, despre Uricani, Petrila, Petroşani, despre un „teatru de salvat Valea Jiului“, despre un turneu care i-a făcut pe cei din „Vale“ să-şi recunoască propria viaţă, propriile poveşti, în spectacol. După fiecare spectacol se discuta, se căutau soluţii. Dacă revenirea la agricultură şi la creşterea animalelor ar merge sau nu în Valea Jiului. În timpul spectacolului, publicul intervenea cu „Aşa este!“ şi cu alte istorisiri asemănătoare. „Percepţia noastră asupra spectacolului se schimbă şi ea“ recunosc interpreţii invitaţi în studio, impresionaţi de reacţiile adulţilor şi de prezenţa masivă a copiilor şi adolescenţilor la spectacole. „Ar trebui să ne gândim serios – spun ei – la un teatru pentru copii şi la unul pentru adolescenţi“ în legătură cu viaţa reală. Şi la clădiri s-ar cuveni s Publicitate ă ne gândim, pentru că în „Vale“ există săli excepţionale care s-au degradat. Deosebit de important este, fireşte, repertoriul. Să nu fie alcătuit anume pentru un public elitist, hrănit exclusiv cu producţii clasice. Teatrul nu mai vine spre oameni – constataseră actorii împreună cu spectatorii lor; nu-i de mirare, deci, că la TV ne recunoaştem, spuneau spectatorii. O reciclare a culturii s-ar impune – concluzia reieşea limpede din discuţia însufleţită şi plină de miez a tinerilor invitaţi în studioul de radio ce emana grijă, respect şi răspundere faţă de semeni (părţile componente ale iubirii adevărate) prin emisiunea „Zona independentă“. La ora 21 – „Love at first site“, episodul 19, sezonul 2. La microfon, două voci tinere: Răzvan S