Se spune că trădările în politică fac parte dintre "ingredientele” acestei sfere a vieţii publice.
Clasicii domeniului ne avertizează, totuşi, că părăsirea fostului "frate” şi partener are o limită acceptabilă şi una inacceptabilă, ruşinoasă. Cum este şi cazul UDMR, care, în urma trădării alianţei cu PDL-ul, ar trebui să-şi schimbe numele în "UDMD”, adică Uniunea Democrată a Maghiarilor de... Dâmboviţa. Pe şest, şi cu ochii în pământ, de parcă ar fi ieşit pe centura politicii bucureştene, colegii lui Marko Bela şi Kelemen Hunor au uitat de şicanele administrate cândva de USL şi de parteneriatul ultraprofitabil cu PDL, şi au votat pentru demiterea preşedintelui Băsescu - acuzat de fosta opoziţie şi actuala putere, de cedare de suveranitate a statului român, tocmai către liderii extremişti ai minorităţii maghiare. Cu alte cuvinte, udemeriştii şi-au dat votul împotriva celui mai cunoscut pro-udemerist dintre politicienii români, oferind scenei politice o lecţie de miticism secuiesc care bate toate miticismele de pe Dâmboviţa. "Dragi colegi din UDMR”, i-a rugat de la tribuna parlamentului fostul partener, Vasile Blaga, "nu puteţi pune umărul la demolarea statului de drept". La care udemeriştii au rămas neclintiţi, speriaţi, peste poate, de perspectiva nu tocmai roz a vieţii în opoziţie. Ei care, vreme de aproape patru ani, au obţinut de la PDL, prin şantaj, ceea ce nici nu visaseră vreodată păpuşarii lor de la Budapesta, s-au văzut dintr-o dată înlăturaţi de la Masa Mare a ospăţului Puterii. Cum aşa? Aiasta nu se poate! Drept care au repetat scenariul din 2004, când, după ce Adrian Năstase şi Răzvan Theodorescu le-au aprobat ridicarea monumentului generalilor criminali de la Arad, udemeriştii i-au trădat, votând cu Alianţa DA. Acum, iată, au mers din nou la trădare, sărind în barca aflată pe creasta valului. Noii barcagii sunt primitori, n-au încotro,
