Volumul memorialistic al lui Ion Ianoşi reconstituie imaginea unui secol zbuciumat, dar şi traseul unui destin cultural mai puţin obişnuit. Titlul trimite, pe lîngă filiaţiunea entuziastă faţă de comunism a tinereţii, la apartenenţa multiplă a autorului (evreu maghiar, vorbitor şi de germană şi rusă, dar care s-a afirmat scriind în limba română) şi la sinuozităţile politicii secolului trecut. Într-o mare de jurnale în care memoria nu-şi slujeşte neapărat propriul ideal, un exerciţiu de onestitate precum cel de faţă, completat de bogate amănunte istorice, clarifică o parte din necunoscutele unei epoci greu încercate. "Util îmi pare să urmăresc pe firul vremii, cu precădere, fapte, întîmplări, situaţii şi destine . Consemnîndu-le, le comentez doar rareori. Las verdictele în seama materialului probator. Orice tentativă de reconstituire mai şi selectează, completează, umple golurile memoriei. Amintirile sînt personale. N-am cum să nu fiu subiectiv. Sper totuşi ca mozaicul alcătuit să corespundă lumii pe care am cunoscut-o şi din care m-am împărtăşit." (Ion Ianoşi) Ion Ianoşi a urmat filologia la Cluj şi filosofia la Leningrad. Profesor de filosofie şi estetică la Universitatea din Bucureşti, scriitor (peste 30 de volume) şi traducător, specialist în cultura rusă şi în cea germană. Membru de onoare al Academiei Române din 2001.

Anul 1956 a fost poate cel mai important din istoria poststalinistă. Şi chiar dacă nu am receptat pe loc toate evenimentele sale politice marcante, în nici un caz cu intensitatea pe care ar fi meritat-o, acum îmi pare util să le recapitulez în succesiune istorică, pe scurt şi într-o manieră obiectivă, deocamdată neamestecându-mă decât rar în mersul evenimentelor. Unele dintre acestea au fost uitate, altele sunt cunoscute fragmentar sau inexact. Or, pe atunci ele au fost pe buzele mai tuturor, multor intelectuali marcându-le