Şase "minuni”
Măicuţa lui Dumnezeu
Sunt ani de zile de când un gând mă îndeamnă mereu: scrie, arată cât bine ţi-a făcut Dumnezeu! Am ezitat, pentru că experienţele personale nu pot fi impuse drept legi pentru toţi. Dar când e vorba de sănătate, e mare păcat să ţii binele doar pentru tine, când el le-ar putea fi şi altora de folos. Mai ales, când el trece prin rugăciune şi prin mila lui Dumnezeu. Gândul acesta de pe urmă a ţinut, şi aşa m-am hotărât să aştern pe hârtie câteva din vindecările miraculoase prin care am trecut.
Acum 35 de ani am făcut o infecţie puternică la rinichi (colibaciloză). Se făcuse în rinichi un miceliu (după spusele medicului) şi urinam cu sânge. Am fost internată de mai multe ori, dar rezultatul era acelaşi, deşi mi s-au administrat doze mari de antibiotice. Corpul devenise imun. Într-o zi, a venit la mine o asistentă şi m-a dus la şeful laboratorului de la Spitalul nr. 2, unde se executau analizele. Era o femeie micuţă, cu părul cărunt şi tuns sub ureche, şi mi-a zis: "Te-am chemat să văd cum arăţi. Boala dumitale se vindecă unul la un milion”. Am plecat din laboratorul plin de caserole şi eprubete, zdrobită de durere şi speriată. Ajunsă în curtea spitalului, m-am prăbuşit plângând pe o bancă. Nu era nimeni în jur, era ora mesei. Suspinam din străfunduri, cu gândul la cei doi copii, încă mici, care aveau nevoie de o mamă. Atunci, am simţit lângă mine pe cineva. Nu i-am luat seama bine, eram prea tulburată. De fapt, n-am ştiut nici când a venit, nici când a plecat. M-a întrebat de ce plâng aşa de tare. Avea o voce caldă, duioasă, care m-a liniştit. Şi mi-a zis: "Ai o şansă de vindecare. Caută plante medicinale. Să foloseşti toate plantele, în afară de rostopască şi de pelin. Să nu iei din fiecare mai mult decât poţi cuprinde între două degete. Bea din ele cât poţi”. Ca împinsă de la spate de cineva, m-
