Dacă programele care depistează furtul intelectual păreau, până acum, un moft, scandalul de plagiat privind lucrarea premierului i-a făcut pe rectori să înţeleagă că acestea sunt o necesitate.

În urmă cu doi ani, când Universitatea de Vest din Timişoara şi-a anunţat intenţia de a organiza Congresul Mondial de Ştiinţe Regionale, eveniment de amploare cu participarea a 600 de specialişti din toată lumea, una dintre condiţiile puse de străini a fost existenţa unui soft antiplagiat.

La fel reacţionau şi profesorii străini cărora li se propuneau doctorate în co-tutelă.

Rectorul Marilen Pirtea spune că, în cazul instituţiei pe care o conduce, partenerii internaţionali au grăbit implementarea programului antiplagiat, iar astăzi universitatea este una dintre puţinele din România cu o astfel de facilitate.

Impresionaţi de amploarea scandalului recent de plagiat, şi alţi rectori au început să ceară informaţii despre program de la Marilen Pirtea.

Softul nu e dintre cele mai bune, admite el, însă poate compara o lucrare cu toate sursele publice de pe internet, cu cele dintr-o bază de date internaţională sau cu o altă lucrare, introdusă în sistem pentru comparaţie.

Programul a costat doar 100 de dolari, iar mentenanţa, 15 dolari pe lună.

La Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din Cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, lucrările de disertaţie şi de licenţă sunt scanate cu "SafeAssign", iar profesorii le acceptă doar pe cele al căror procent de copiere este de maximum 40%.

Lucrarea, "amprentată"

Programul e accesibil doar profesorilor, iar studenţii care vor să verifice gradul de originalitate al tezei înainte de prezentarea publică pot solicita acest lucru coordonatorilor.

"Uneori mă îngrozesc când văd cât de minuţios caută ei să fenteze sistemul, însă, cu acest soft, e mai greu", spune Valy Greavu,