- Social - nr. 135 / 13 Iulie, 2012 Am venit in aceasta lume intr-o zi de vineri, 24 ianuarie 1947, in comuna Unirea, judetul Dolj, la cinci ani dupa primul copil al familiei. Parintii Nicolae si Sofia, tarani gospodari care au iubit pamantul cu sfintenie, au trait drama taranului roman, colectivizarea, cand au pierdut tot! Nenorocirea a fost creata. Eram mic in 1959, dar imi amintesc cand eram umiliti impreuna cu vecinii. Veneau in "haite” activistii, de dimineata pana noaptea, ii luau in dube si-i plimbau ore intregi sub amenintarea "Daca nu va inscrieti in G.A.C., va aruncam in Dunare”. Tata a rezistat acelor presiuni verbale, fizice si psihice. Cumva, cu ajutorul unei rude, a reusit sa fuga la Hunedoara, unde, asa cum ii era firea, a muncit din greu. Un timp, familia ne-a fost rupta in doua. Mama, impreuna cu cei doi copii, a ramas sa munceasca un pamant sterp, pe coclauri, la distante de zeci de kilometri. Mai intai fratele si apoi eu, dupa absolvirea scolii generale, l-am urmat pe tata. Nu am putut frecventa cursurile liceale, fiindca nu eram C.A.P-isti. A trebuit, intre 1960-1963, sa urmez o scoala profesionala si apoi cursurile liceale. Mi-a fost greu din cauza severitatii excesive si a programului aproape militar, care m-au marcat. Mai tarziu, am realizat ca m-au marcat si in bine. Sa ma explic putin. Plecasem de langa mama intr-o lume noua, absolut noua, pe care nu o cunosteam deloc, lume care nu-mi oferea nimic care sa ma atraga. Totul era rece, inclusiv cuvantul de ordine al tatalui: "Trebuie sa muncesti ca sa ai ceva”, "Fara munca si respect o sa fii un nimeni”. Dar eu nu aveam decat treisprezece ani. La saisprezece ani, absolveam cu rezultate foarte bune scoala profesionala si deveneam muncitor calificat - sudor. Prin concurs, am ocupat un loc de munca la C.T.E. 3 (Centrala Termoelectrica trei, de la Combinatul Siderurgic Hunedoara), muncind la saispre