Suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, votată vineri, 6 iulie 2012, de către Parlamentul României, era absolut previzibilă.
Votul celor 256 de parlamentari (din USL, UNPR, UDMR şi minorităţi) reprezintă o victorie a "Sistemului”. Preşedintele Băsescu este la cea de-a doua suspendare. Prima, întâmplată acum cinci ani, s-a încheiat cu respingerea ei, la referendumul ce i-a urmat. D-l Băsescu este al doilea preşedinte român care se confruntă cu o organizaţie ocultă, numitul "sistem ticăloşit”, ce domină ţara după răsturnarea dictaturii ceauşiste. Primul, Emil Constantinescu, a capitulat înainte de încheierea unicului său mandat, recunoscând că nu poate lupta cu structurile mafiot-solidare ce au parazitat toate instituţiile statului român, toate organizaţiile politice ori social-economice. "Sistemul” - cum l-a denumit, inspirat, d-l Băsescu - este calchiat după formula de supravieţuire a nomenclaturii comuniste şi KGB-iste din Rusia şi fostele republici sovietice. Aceasta a presupus încălecarea societăţii prin asumarea privată a resurselor ei economice şi capturarea tuturor structurilor politice care ar alterna la putere. În acest mod, se creează iluzia restaurării democraţiei şi a economiei de piaţă, fără ca vreo forţă civică necontrolată să poată interveni. Orice agresiune împotriva sistemului duce imediat la solidarizarea componentelor lui (colorate politic diferit), şi la "mobilizarea” Justiţiei (aservită total diverselor interese de grup) pentru asigurarea impunităţii membrilor. Sistemul s-a impus, în Estul Europei, doar în fosta URSS şi în România (prin acţiunea perfect conştientă a "emanatului” Ion Iliescu).
Nu am spaţiu pentru descrierea organizării şi a modului de funcţionare a acestei "caracatiţe”. Schimbarea de generaţii politice nu o afectează, pentru că succesorii iniţiatorilor au fost "selecţionaţi” după chipul
