Ca și cum erorile noii guvernări, imprudențele și încercările ei de a câștiga - în și prin forță - vechi conflicte politice nu erau de ajuns, tandemului Antonescu-Ponta i se pun în cârcă și acțiuni pe care nu le-a comis.

Ca și cum nu era de ajuns enormitatea comisă de dl Victor Ponta, când a afirmat că președintele Traian Băsescu i-a “înscenat un plagiat” (!?!), premierul este acuzat de abuzuri pe care nu le-a săvârșit.

Această tehnică a diversiunii contează pe capacitatea noastră de-a uita de la mână pân’ la gură și pe un “principiu” verificat în timp: ”Unde-a mers mia, merge și suta”.

Vă promiteam un studiu de caz ținând de autovictimizare. Diversiunea prin autovictimizare. Iată-l.

Dl Vladimir Tismăneanu publică în Evenimentul zilei de miercuri 11 iulie un text intitulat “Adio Europa? Pontocrație și demagogie”. Printre alte, autorul afirmă: ”Să nu uităm: atacurile împotriva IICCMER și Arhivelor Naționale fac parte dintr-un efort concertat de rescriere a istoriei țării în întreaga perioadă de după 1944. La fel, tentativa de înregimentare a ICR este una de natură politică, cu virulente accente autarhic-patriotarde.”

Minciuna-cheie din enunțul dlui Tismăneanu este cea cu privire la un atac împotriva IICCMER. Nu a existat un asemenea atac. Tot ce s-a întâmplat a fost schimbarea (în condiții absolut legale) dlor Vladimir Tismăneanu și Ioan Stanomir din fruntea IICCMER. Asupra institutului nu s-a produs niciun atac, numai că există și oameni care se iau drept instituții.

”Să nu uităm”?

Așa să fie.

Să ne reamintim ce s-a întâmplat. În anul 2005, Dl Marius Oprea prezintă președintelui Băsescu un proiect: înființarea unui Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România (IICCR). Prin Consilierul Prezidențial Claudiu Săftoiu, președintele Băsescu îi transmite dlui Oprea că nu este interesat de un asemenea proiect. Dl