Dacă am trăi pe altă planetă şi am afla din declaraţiile unor oficiali din câteva, doar câteva ţări europene şi din presa băsistă care-i situaţia din România, am putea crede că această ţară e un tărâm al conspiraţiei şi loviturii de stat, e o bombă sub fundul democraţiei aşa cum o percep şi vor s-o impună altora unii lideri ai Partidului Popular European (la care e afiliat PDL), iar Puterea abia instalată, prin votul Parlamentului, la Bucureşti e o primejdie pentru înaltele valori ale umanităţii.
Numai că noi trăim nu pe Marte, nu la Bruxelles, nici la Berlin sau Madrid ori Roma, ci în România, iar urechile nu ne sunt pâlnie doar pentru ţipetele isteroide ale ununi grup portocaliu, care se face luntre şi punte spre a salva tronul jupânului lor. Căruia îi sunt îndatoraţi până peste cap pentru privilegiile cu care, de opt ani, i-a tot acoperit. Ferindu-i de mizeria în care el însuşi a afundat populaţia, ca şi de răspunderea pe care o poartă ca slugi nevolnice ale aceluiaşi. Ai putea spune că o serie de lideri populari europeni, sau de înalţi oficiali din unele capitale (Berlin, mai cu seamă) or fi fost de bună credinţă, luând în seamă elucubraţiile Monicăi Macovei, ale lui Traian Radu Ungureanu sau Vasile Blaga, dus cu pluta şi cu jalba în proţap la Bruxelles. Şi, în consecinţă, fără vreo rea intenţie, s-au alarmat că în România democraţia e în primejdie, iar instituţiile democratice sunt strivite, asaltul cel mai odios fiind soldat cu suspendarea lui Băsescu şi cu posibila lui demitere, prin referendum.
E greu, e imposibil, însă, să accepţi că aceşti importanţi lideri sunt nişte urechişti, că au tras concluzii pripite, că habar n-au avut că personajul principal al tevaturii, Traian Băsescu, şi-a bătut joc ani în şir de democraţie şi parlamentarism, de instituţiile esenţiale ale statului, de guvern şi justiţie. Că şi-a arogat neconstituţional puteri de
