- Social - nr. 135 / 13 Iulie, 2012 Avertizarile ecologice cu privire la distrugerea biosferei planetei noastre s-au concretizat prin organizarea unor summituri cu participarea unui numar substantial de state, reprezentate prin sefii de state sau sefi de guverne. Astfel, au fost urmatoarele actiuni: - In anul 1970, la New York, Consfatuirea zilei pamantului, organizata de ONU. - In anul 1972, la Stockholm - Suedia, organizator Natiunile Unite, cu tema protectia mediului inconjurator, iar in diferite tari s-au creat foruri nationale, cu aceeasi tema. - In anul 1972, Summitul de la Rio de Janiero - Brazilia, cu tema protectia naturii si mediului ambiant, la care au participat reprezentanti din 150 de tari. - In anul 1997, Summitul de la Kioto - Japonia, la care au participat 161 de state, unde, dupa dezbateri, timp de o saptamana, au incheiat un protocol – denumit Protocolul de la Kioto. Concluzia finala a fost ca toate statele semnatare sa reduca emanatiile de gaze cu 5% fata de nivelul anului 1990. Este interesant ca in anul 2001 - dupa 4 ani de la Protocolul de la Kioto, Statele Unite ale Americii au anuntat ca nu pot respecta clauzele Protocolului. Cine? Chiar Statele Unite care, la nivel global, din punct de vedere al populatiei reprezinta sub 5%, iar din punct de vedere al emisiilor de gaze aproape 40%. In tarile cu industrie dezvoltata, reducerea emanatiilor de gaze nu este dorita de catre proprietarii industriasi, deoarece aceasta masura impune reducerea productiei si a profiturilor, inclusiv cresterea somajului, cu implicatii de ordin social. In perioada campaniilor electorale, guvernatorii sunt subventionati de marii industriasi, iar pentru a evita reducerea profiturilor fac presiuni asupra puterii. Referitor la afirmatia de mai sus, Tony Bleir, fost premier britanic, spunea: "Crudul adevar despre strategiile guvernamentale, privitoare la incalzirea globala,