Am cunoscut-o pe Cristina Nistor acum trei ani, când era în ultimul an de liceu, la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, şi se pregătea intens pentru admiterea la facultate, la grupa profesoarei Lucia Puşcaşu. Cu aspiraţii mari în ale picturii, a reuşit prin forţe proprii să depăşească factorul social, lipsa banilor, şi să armonizeze fără resentimente cu cei din jur. Cristina a avut nevoie de spijinul statului pentru a-şi continua studiile. Din 2006, tânăra a intrat în sistemul de protecţie a copilului, pentru că, ne-a spus ea, „familia nu a avut cum să mă sprijine financiar pentru a-mi continua studiile liceale”. Problemele pe care le-a avut în familie au făcut-o pe Cristina Nistor mai puternică.

„Nu sunt marcată de trecut şi nici nu exprim prin artă trecutul, ci, mai degrabă, viitorul”

A urmat Facultatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, secţia design vestimentar, fiind proaspăt licenţiată, cu 9.50, cea mai mare notă la licenţă din grupă.

Pictura, după cum ne-a spus la terminarea liceului, este pentru Cristina cel mai frumos mod de a exprima sentimentele, dar şi o formă prin care poţi rămâne nemuritor. Nu trăieşte în trecut şi nici nu s-a împăcat vreodată cu sentimentul de milă pe care îl afişau faţă de ea cei din jur. Şi-a dorit mereu să fie cunoscută şi apreciată pentru tablourile ei, şi nu pentru că, la un moment dat, situaţia materială a familiei sale a adus-o într-o casă de tip familial, susţinută de stat. „Nu sunt marcată de trecut şi nici nu exprim prin artă trecutul, ci, mai degrabă, viitorul. Îmi place pictura abstractă şi cubismul”, ne-a povestit Cristina, completând că, atunci când culegi din fiecare segment al picturii câte ceva, „tinzi să creezi perfecţiunea”. În anii de facultate, şi-a îndreptat atenţia mai mult spre design vestimentar, segment pe care doreşte să-l studieze, să-l aprofundeze şi în continuare, la ma