Pentru semnatarul acestor rînduri, bucuria trăită într-un muzeu sau într-o galerie de artă nu-şi poate afla corespondent decît în cea din sala de concert sau spectacol, librărie sau bibliotecă. Unul dintre romanele-eveniment cu care se poate întîlni iubitorul de literatură de la noi din ţară printre rafturile de cărţi este cel al lui Jonathan Coe, Înspăimîntătoarea viaţă personală a lui Maxwell Sim, apărut în 2010 şi tradus în română în 2011. Cei care au lecturat Ce hăcuială!,Piticii morţii,Casa somnului, Clubul putregaiurilor, Cercul închis sau Ploaia înainte să cadă se vor bucura mult, dacă nu cumva au făcut-o deja, de noul titlu. Înspăimîntătoarea viaţă personală a lui Maxwell Sim este o carte despre singurătate, dacă nu potenţată, cel puţin amplificată de noile tehnologii de comunicare şi de platformele de socializare corespunzătoare acestora. Prietenii de pe Facebook, SMS-urile sau e-mailurile, multe dintre ele spamuri, sau vocea prietenoasă a GPS-ului contribuie din plin la falsa impresie a comuniunii cu semenii. Pentru a ne apropia de subiect, reţinem paralela dintre personajul principal (al cărui nume de familie este identic cu cel al cartelei SIM) şi un navigator britanic, Donald Crowhurst, care a încercat, în 1968, să facă ocolul lumii de unul singur, cu un iaht modest echipat, Teignmouth Electron, în cadrul unui concurs iniţiat de Sunday Times – competiţia Times Golden Globe Single-Handed Round-the-World Yacht Race. În afară de faptul că povestea s-a terminat tragic, se pare că fusese vorba despre o tentativă de bluff: în absenţa sistemelor de monitorizare, care ne permit astăzi să ştim cu exactitate unde s-ar putea afla o ambarcaţiune (şi nu numai), Crowhurst a intenţionat să simuleze ocolul Pămîntului navigînd pe Coasta Atlanticului, pentru a reintra în concurs la aşa-zisa întoarcere. Povestea este adusă în actualitate prin intermediul Tacitei Dea