Cand Romania si-a negociat integrarea in UE, din graba, n-a anticipat ca va veni o clipa cand particica de suveranitate cedata Parlamentului, Consiliului, Comisiei Europene va deveni foarte scumpa.

Insa relatia noastra incordata cu institutiile comunitare se datoreaza in exclusivitate unor forme mentale remanente: in loc sa protestam acasa impotriva abuzurilor, asa cum au procedat vecinii maghiari mai antart, ne-am dus cu jalba in protap la Bruxelles, ba chiar si pe la curtile de la Paris, Berlin, ca pe vremuri la Poarta Otomana ori la dragutul de imparat la Viena.

Iar spectacolul oferit mass-media internationale numai a moralitate austera si a demnitate romaneasca n-a mirosit.

Nu critica, ci punere la colt

Ca urmare a atator lacramatii, care de care mai categorice si mai alarmiste, autoritatile UE si mai marii catorva guverne apusene s-au apucat de facut ordine in Romania. Deocamdata verbal. Dar ca roman nu pot face abstractie de o frustrare: niciuna din dojeni, puneri la colt, critici, nemultumiri, revolte si proteste n-avea legatura cu poporenii, cu viata lor, ci doar cu necazul dlui Basescu.

Daca pana in momentul suspendarii Domnia Sa trecuse ca o umbra aproape neobservata pe culoarele respectivelor institutii, din clipa asta Europa e preocupata sa nu i se clinteasca un fir de par, chiar daca nimeni nu avea alta intentie decat parcurgerea unei proceduri constitutionale de impeachment.

Popor, colonie...

Ca atent cititor al documentelor UE, de! mentalitate de locuitor al unei colonii, cum ar zice ec. Ilie Serbanescu, n-am descoperit vreun comunicat despre saracia endemica si mortalitatea infantila, despre groaznica cifra a accidentelor mortale rutiere si la locul de munca din Romania, despre starea de sanatate precara a populatiei, despre cresterea alarmanta a analfabetismului, a infr