E un băieţel trist şi tăcut. Adună cu privirea tot ce e în jur, dar ţine totul în el. Emanuel Ionuţ Sava e, la vârsta de 13 ani, un copil al cărui trup e cotropit de o tumoare malignă la rinichi, ficat şi măduva spinării. De peste zece luni face chimioterapie la Institutul Oncologic din Bucureşti. E un băieţel trist şi tăcut. Adună cu privirea tot ce e în jur, dar ţine totul în el. Emanuel Ionuţ Sava e, la vârsta de 13 ani, un copil al cărui trup e cotropit de o tumoare malignă la rinichi, ficat şi măduva spinării. De peste zece luni face chimioterapie la Institutul Oncologic din Bucureşti.

Ar fi putut să bată mingea prin praful Hârşovei, localitatea constănţeană în care s-a născut. Ar fi putut să se arunce cu prietenii în undele Dunării, aşa cum fac băieţii locului în zilele călduroase. Dar nu. Emanuel Sava nu mai face nimic din toate astea. Într-o zi din vara anului trecut, prin luna iulie să fi fost, a simţit că îl doare piciorul drept. Apoi, că durerea îi cuprinde şi spatele. Acolo, mai spre şale, cum se spune. O durere tot mai mare, mai grea.

“M-am gândit că o fi vreo fractură, ceva. De unde să ştiu ce poate fi?”, spune mama băiatului, Elisabeta Sava. Femeie simplă, care îşi creşte singură şi ceilalţi copii, încă patru la număr. Analizele au dat un verdict crunt: o tumoare i-a cuprins lui Emanuel rinichii, ficatul şi măduva spinării. Iar acum îl ţintuieşte într-un spital, unde face şedinţe de chimioterapie. În aprilie a fost chiar şi operat.

“Domnu’ doctor spune că i-ar fi scos tumoarea, că a curăţat bine locul, dar ştim şi noi ce se va întâmpla?”, adaugă mama cu gândul la cei 500 de lei, cât ia ca însoţitoare a băiatului, la care mai adaugă firfireii din alocaţiile celorlalţi copii. Emanuel tace. Doar încearcă să-şi scrie prenumele cu nişte hârtiuţe însemnate cu litere. Îl întreb ce dorinţă are, ce i-ar plăcea să primească în dar, de se va