Savatie Baştovoi,Fuga spre câmpul cu ciori: amintiri dintr-o copilărie ateistă,
Bucureşti, Editura Cathisma, 2012, 202 p.
La sfârşitul anilor nouă- zeci, cu puţin timp înaintea apocalipselor furibunde, tinerii basarabeni tră- iau o efervescenţă specială.
Întorşi spre România cu sentimentul fiilor vitregiţi, ei s-au simţit trădaţi într-un spaţiu matrice care nu rezona nicicum cu lozincile de-acasă. Euforia patriotică s-a stins şi a fost repede înlocuită cu o problematizare extrem-interiorizată. Între Rusia aparent sfârşită şi o Românie indiferent-anemică, tinerii basarabeni şi-au creat o identitate de nişă. Principalele coordonate ale prozei tinere basarabene de astăzi se alimentează din această interiorizare hibridă. Patriotismul afişat odinioară s-a convertit în scepticisme paneuropene şi neclarităţi rusofobe.
Scriitorii tineri basarabeni debutaţi în ultimul deceniu au creat o falangă heteroclită. În sensul că se găseau laolaltă generaţii diferite; cele vechi, amânate de o istorie irespirabilă, şi foarte tinerii, mai norocoşi, care au prins valul de burse dincoace de Prut. Cu toate acestea, cei din urmă, pragmatici şi detaşaţi, sunt mai puţin interesaţi de chestiuni identitare. În centrele universitare româneşti s-au format şi afirmat astfel scriitori născuţi între 1968 şi 1988: Iulian Ciocan şi Dumitru Crudu (n.1968), Mihail şi Alexandru Vakulovski (n.1972, respectiv 1978), Vasile Ernu (n.1971), Mitoş Micleuşanu (n.1972), Liliana Corobca (n.1975), Ştefan Baştovoi (n.1976), Adrian Urmanov (n.1979) - sunt numele cele mai cunoscute. Tinerii sovieticus au trecut prin multiple reinventări, spre deosebire de colegii de generaţie din ţara mamă. Proba unui dincolo de sovieticus este, cu siguranţă, cea mai însemnată. Unii au ars etapele cu seninătate, alţii nu au scăpat încă de sindromul Brejnev. Toţi au defilat printre genuri şi experimen
