Se zice că popoarele fericite nu au istorie. Dar… în realitate, întotdeauna sunt probleme. Omul a început să gândească analitic, adică să filosofeze. El a încercat să lămurească, mai mult sau mai puţin plauzibil, fenomenele naturale şi sociale. Medicina şi medicii au apărut şi ei, pentru a explica şi rezolva, salva condiţia fizică şi morală a fiinţelor. Cei care prin vocaţie au fost atraşi de apărarea sănătăţii, devenind medici-doctori, au trebuit să fie în permanenţă atenţi („sur le qui vif“) la cercetarea cauzelor „răului“ şi la suprimarea efectelor nocive (după dictonul „Sublata causa, tollitur effectus“). De aceea, de curând, un emerit profesor, dr. Aurel Berheci, simte nevoia de a ne prezenta unele aspecte ale vieţii noastre moderne. Astfel, a reuşit să ne înfăţişeze o nouă lucrare legată de frământările permanente şi actuale ale medicinii şi sănătăţii. Cartea se intitulează, original, FEREASTRA DINSPRE RĂU (Ed. „Viaţa Arădeană“, colecţia „Viaţa de pretutindeni“, 2011). Este o culegere de eseuri şi, cum spune autorul, sunt încercări conceptuale ce caută să ne facă părtaşi la cunoaşterea problemelor actuale, la căutarea de soluţii pentru a trăi o viaţă normală. Ne îndeamnă chiar la o luptă activă pentru păstrarea sănătăţii umane. În fiecare eseu se „trec în revistă“ foarte sistematic, cursiv şi concis, cu citate repre­zentative, interferenţele filosofiei cu celelalte ştiinţe. Sunt date şi explicate etimologic majoritatea noţiunilor ştiinţifice (filo = iubitor de; sofia = înţelepciune). În special relaţiile medicinii cu alte discipline necesită stabilirea în primul rând a caracteristicilor statutului de medic ca produs al profesionalismului prin excelenţă. Condiţii: vocaţia, întreţinută ca eficienţă prin studiul continuu al noutăţilor medicale (EMC). Apoi, flerul – instinctul de a găsi soluţia, adevărul, între dileme sau alternative; gândirea – refl