Parinoush Saniee s-a născut în Teheran, în 1949, într-o familie de intelectuali înstăriţi. A absolvit Facultatea de Psihologie şi este de profesie sociolog şi psiholog. Până în prezent a scris mai multe romane, iar Cel care mă aşteaptă este volumul ei de debut. A publicat încă un roman, intitulat Tatăl celuilalt, care s-a bucurat de un mare succes în Iran, şi are alte câteva cărţi care îşi aşteaptă publicarea, în cazul în care vor fi aprobate de comisia de cenzură din Iran.

Cel care mă aşteaptă este un roman cu un destin fericit. Deşi iniţial a fost interzis de două ori de regimul iranian, după publicarea sa, în 2003, a cunoscut douăzeci şi una de ediţii succesive. În 2010 a fost tradus în Italia şi a fost recompensat cu Premiul Giovanni Boccaccio.

Povestea relatată în carte este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran. Ea începe în 1979, cu puţin timp înainte de revoluţia iraniană şi instaurarea Republicii Islamice, şi urmăreşte destinul eroinei până la finele mileniului. Personajul central al cărţii este o fată care se îndrăgosteşte în drum spre şcoală. Când iubirea îi e descoperită, tânăra e măritată cu forţa. În scurt timp devine văduvă, căci soţul ei, un disident politic, este executat în ultimele zile ale regimului şahului de forţele noului regim. După treizeci şi doi de ani eroina îşi va reîntâlni prima iubire, dar va avea de înfruntat oprobriul propriilor copii, care de-acum sunt maturi, iar doi dintre ei trăiesc în străinătate. (Prezentarea editurii)

Mă uimea întotdeauna comportamentul prietenei mele Parvaneh. Nu se gândea deloc la onoarea tatălui ei: pe stradă vorbea cu voce tare şi se oprea să se uite în vitrinele magazinelor, arătându-mi cu degetul ce îi atrăsese atenţia. Îi tot spuneam că este necuviincios, dar ea nu ţinea cont. Odată m-a strigat tare, urlându-mi numele tocmai de pe partea cealaltă a străzii,