Filmul american „Rock pentru totdeauna / Rock of Ages“, inspirat dintr-un musical de pe Broadway, încearcă să aducă un stângaci omagiu muzicii decadente a anilor ’80.
Cândva un gen cinematografic de imensă popularitate (anii '50-'60), filmul muzical a avut în anii din urmă câteva frumoase tentative de revitalizare, iar recentul produs hollywoodian „Rock of Ages" / „Rock pentru totdeauna" se alătură, sau încearcă să se alăture, acestora.
Ca şi în alte (multe) cazuri, filmul este inspirat dintr-un musical de mare succes de pe Broadway, scris de Chris D'Arienzo. Spectacolul avea ca idee folosirea multor cântece rock de mare popularitate - plasate în timp de la sfârşitul anilor '70 până la începutul anilor '90 -, pentru a ilustra o poveste subţire despre mărirea şi decăderea acestui gen muzical.
Stacey Jaxx Superstar
Povestea este puerilă, nefiind decât un pretext, un schelet pentru inserarea cântecelor respective. Schema este binecunoscută din atâtea alte produse narative precedente: o fată simplă ajunge în marele oraş - Los Angeles -, se angajează la un club, se îndrăgosteşte de un băiat şi amândoi, după diverse avataruri, îşi îndeplinesc visurile, mai exact visul: să devină muzicieni şi să cânte rock (anul e 1987). Şi să se iubească, bineînţeles.
Pe de altă parte, locul în jurul căruia gravitează întreaga acţiune este un legendar club rock de pe Sunset Strip, loc căruia i-au pus gând rău puritanii şi sexoasa tânără soţie a candidatului favorit la primăria metropolei, interpretată de Catherine Zeta-Jones. Se va vedea în cele din urmă că această „cruciadă" nu-i deloc inocentă, respectiva fiind o ex-groupie căreia starul rock Stacee Jaxx i-a frânt inima mai la tinereţe. Cel puţin această parte a filmului are aerul că încearcă să trimită la numeroasele şi exemplarele pelicule ale lui John Waters despre conflictul puritanism/deca
