Intalnirea cu Pascal Prigent, directorul general al GlaxoSmithKline (GSK) Romania, una dintre cele mai mari companii de medicamente pe plan local, nu putea avea loc decat intr-un bistrou cochet din zona Cismigiu. De fapt, totul la Pascal Prigent este frantuzesc: accentul, desi bine camuflat cu o engleza fara cusur, pasiunea pentru scrima, cultul familiei, placerea de a sta la masa si a conversa si, in definitiv, insasi arta de a trai.
Daca nu ar fi fost parintii care l-au indreptat spre o cariera in business, poate ca astazi as fi stat de vorba cu un fost spadasin de performanta, nu cu un manager in industria farmaceutica. Fascinat de scrierile lui Alexandre Dumas, Pascal Prigent a studiat de mic scrima si chiar a mers la o scoala speciala unde s-a antrenat pentru competitii. Nu se lauda cu trofeele obtinute in acea perioada, ci povesteste amuzat despre o competitie pe care o va tine minte toata viata.
„Eram la un concurs la Leipzig. Cu o zi inainte, am vrut sa vizitam orasul, dar nu aveam voie sa plecam din locul unde eram cazati, asa ca am «evadat» pe fereastra. La nici 15 metri distanta am fost intampinati de o trupa de ofiteri STASI. Eram inspaimantati. Ne-au interogat si apoi ne-au intors din drum, nu inainte de a-l informa pe antrenor, care ne-a si pedepsit dupa. A fost o experienta deosebita pentru simplul fapt ca am trecut prima data granita intr-o perioada cand nu calatoreai usor in blocul de est”, isi aminteste managerul. En garde!
„Filmul de capa si spada” s-a sfarsit cand, la sugestia parintilor sai, Prigent a renuntat la viata sportiva care nu i-ar fi oferit prea multe satisfactii materiale mai tarziu. „Daca m-ai fi intrebat atunci, visul meu era sa fiu olimpic la scrima, nu general manager undeva. Am renuntat la sport pentru studii si, uitandu-ma in urma, nu imi pare rau. A fost o decizie buna. Scrima nu este un domeniu din care
