Boxul este unul dintre sporturile cu tradiţie în România, oferind, de-a lungul timpului, mulţi campioni mondiali sau continentali. Pugiliştii români au adus, în mod constant, medalii de la competiţiile internaţionale.
Unul dintre cele mai valoroase produse ale boxului românesc din ultimele decenii la nivel de amatori au fost, fără îndoială, fraţii Simion. Doi boxeri care au dominat categoriile de greutate în care au concurat la nivel naţional, au devenit, pe rând campioni mondiali şi au cucerit importante medalii olimpice pentru România.
Născut pe 14 septembrie 1975, Marian Simion este cel mai în vârstă dintre cei doi fraţi. Antrenat, alături de Dorel (n. - 13 februarie, 1977), de către tatăl lor, Gheorghe Simion, bucureşteanul a devenit rapid un proiect promiţător pentru boxul românesc. El a păşit în ring pentru prima oară la Timişoara, în 1989, devenind, treptat, unul dintre cei mai buni pugilişti din România la categoria semi-mijlocie.
Fraţii Simion s-au pregătit împreună, sub îndrumarea tatălui lor, în aceeaşi sală. Acest lucru i-a unit şi le-a permis să evolueze împreună, dar le-a adus şi critici din partea federaţiei. Incluşi în lotul naţional, tatăl lor a decis ca ei să urmeze propriul drum şi să nu accepte necondiţionat ceea ce le ofereau autorităţile. În ciuda valului de nemulţumiri pe care îl stârneau în rândul oficialilor români, cei doi se impuneau drept cei mai valoroşi pugilişti de la categoriile lor de greutate.
În 1996, pregătindu-se pentru Olimpiada de la Atlanta, Marian a ajuns la Campionatul European pentru amatori, la Vejle în Danemarca, la categoria semi-mijlocie (67 de kilograme). Românul a avut un parcurs excelent la CE, ajungând până în finală, unde a fost învins, însă, de reprezentantul gazdelor. Argintul obţinut îi dădea speranţe la o medalie olimpică în Statele Unite.
La Olimpiadă, Mari
