Viitorul modelului economic şi social european este afectat de o vulnerabilitate majoră. În condiţiile în care unul din cinci tineri era şomer la sfârşitul primului trimestru din 2012 iar viitorul nu arată foarte bine cu privire la această evoluţie, putem considera că principala resursă economică – capitalul uman – este în suferinţă. Putem susţine fără a greşi că acesta este un dezechilibru mai grav decât criza datoriilor suverane.
România nu are o situaţie aparte. Unul din patru tineri este şomer. În februarie 2012, rata şomajului în rândul tinerilor in România se ridica la 23,5 la sută, peste media europeană de 21,4 la sută. La sfârşitul trimestrului I 2012, din totalul de 454.541 someri inregistrati, 59.275 someri aveau varsta < 25 de ani, adică 13% din total someri. Şi mai grav, din totalul de 59.275 someri, 49% intră în categoria şomajului de lungă durată (se aflau la sfârşitul trim I de peste 6 luni în şomaj).
Categorie neglijată aproape total de decidenţii de politici publice în ultimii 22 de ani, capitalul uman specific tinerilor reprezintă un exemplu clasic de resursă nefolosită. Nu poţi construi un model de creştere economică sustenabilă în condiţiile în care cheltui pe educaţia acestei resurse şi apoi te trezeşti că peste 50% nu pot trece examenul de bacalaureat. Nu poţi creşte PIB ul potenţial în situaţia în care ai un şomaj structural ridicat în rândul tinerilor. Nu poţi consolida un model de dezvoltare consistent cu o forţă de muncă slab calificată, blestemată să intre în cercul vicios al salariilor mici sau în situaţia de marfă ieftină la export.
Cu o ruptură evidentă între competenţele oferite de sistemul de învăţământ şi cerinţele concrete de pe piaţa muncii, fără stagii reale de practică, cu o lipsă evidentă a unor parteneriate reale licee şi universităţi – firme – institute de cercetare dar şi cu o concentrare redusă pe cele ”8