Îmi stăpânesc mirarea şi iritarea provocate de unele dintre cerinţele CE, tocmai pentru că e vorba de Comisia Europeană. De la înălţimea acestui organism nu mă aşteptam, în primul rând, la un document atât de lung. Câteva principii esenţiale, formulate clar şi ferm, cu cererea de respectare a acestora întocmai şi imediat, erau de ajuns. Cum sunt, de pildă:

- „Respectarea statului de drept şi a independenţei sistemului judiciar”.

- „Conformarea imediată în faţa deciziilor Curţii Constituţionale”.

În schimb, avem în faţă un adevărat act tutelar, un fel de „socreală” care detaliază inutil şi forţează uşi deschise. Ce-i asta, „nicio graţiere prezidenţială în cursul actualei preşedinţii”? „Graţierea lui Adrian Năstase” a fost doar o fumigenă de presă, fără vreo bază reală, scoasă din discuţie de preşedintele interimar Antonescu prin declaraţie publică: „Nu voi graţia pe nimeni”. Cum poate CE să ceară ceva legat de nimic?

Cum poate să facă acelaşi lucru în legătură cu procurorul general şi şeful DNA, a căror menţinere în funcţie e formulată expres? Tot preşedintele interimar a precizat public cu două-trei zile în urmă: „Nu vor fi schimbaţi procurorul general, şeful DNA, şefii SRI şi SIE etc”. De ce, ca să fie „rechizitoriul” mai bogat? N-ajunge câte nefăcute a comis guvernul USL, de ce trebuie să i se pună în cârcă şi ce n-a făcut?

Apoi, e cât se poate de corect ca Bruxellesul să ceară „renunţarea la folosirea de ordonanţe de urgenţă în cazul unor decizii care afectează statutul instituţiilor fundamentale ale statului, ori Constituţia, şi în situaţii care nu prezintă urgenţă”. Dar unde era CE când guvernul Boc îneca parlamentul în ordonanţe de urgenţă, aproape desfiinţându-l? Dl Barroso n-a fost la fel de bine informat ca acum când PDL încerca să vâre pe gâtul naţiei, în cel mai anticonstituţional şi antidemocratic mod cu putinţă, ordona