Stimată doamnă Sânziana Pop,
Sunt o fidelă cititoare a revistei conduse de dvs. De multe ori m-au inspirat articolele pline de suflet despre tradiţiile şi locurile româneşti, despre oamenii sfinţi care ne înconjoară şi ne luminează. Reporterii dvs. ştiu mereu să găsească miracolul din uman şi să pună punctul pe i în articolele despre viaţa de zi cu zi, politică etc.
Mă adresez dvs. cu o rugăminte de ajutor... specială. Suntem o familie din ceea ce s-ar numi pătura de mijloc a societăţii. Suntem de origine din Galaţi, dar ne-am mutat în Bucureşti, eu de 12 ani şi soţul meu de 8. Avem împreună un băieţel de 7 ani, sufletul şi lumina vieţilor noastre. Ne-am străduit întotdeauna să muncim şi să agonisim, să fim corecţi şi să construim un viitor cât mai bun pentru fiul nostru. După cum ştiţi, în ziua de azi, aceste aspiraţii reprezintă deja un proiect îndrăzneţ. Ne descurcăm din ce în ce mai greu, mai ales că stăm şi cu chirie. Nu am reuşit să ne cumpărăm nimic în perioada de boom imobiliar, iar acum, soţul meu nu mai este angajat de aproape doi ani. Se străduieşte foarte mult să ne menţinem cât de cât, ocupându-se de diferite proiecte, însă şi aici, merge destul de greu în ultima vreme, pentru că nu avem relaţiile necesare şi mergem numai pe muncă cinstită. Soţul meu a început să se gândească la un proiect, chiar de când a rămas fără loc de muncă stabil, anume - îşi doreşte să ne facem o fermă. Mai precis, am dori să achiziţionăm teren, poate să luăm şi ceva în plus în arendă, şi, pe locul respectiv, să ne dezvoltăm pe zootehnie (să creştem vaci, porci, capre, oi, iepuri, păsări de curte) şi să ne ocupăm şi de agricultură, tot pe terenul nostru, pentru a acoperi necesităţile animalelor, ale casei noastre - adică ne-am gândit la cereale, livadă de nuci şi de pomi fructiferi, sere de legume. Ne dorim, pur şi simplu, ca prin acest proiect să dă
