Prim-ministrul in exercitiu tocmai si-a completat CV-ul cu un punct pe care politicienii de anvergura il resping cu toata convingerea: nestapanirea de sine. A dovedit-o cu ocazia unui interviu in prime time acordat unei televiziuni.
Oricata ura a acumulat in chimismul sau interior, statura unui personaj aflat sub cercetare politica de mai toate cancelariile cu staif din Europa nu-i permite exprimari de spatiu viran. Victor Ponta n-a stiut sau a ignorat unul dintre comandamentele principale prevazut in casus belli - sa nu faci ceea ce dusmanul vrea sa faci.
Ei bine, premierul a scapat caii, spunand despre Traian Basescu ca este un "nemernic". Mai mult, atentionat de catre moderatorul emisiunii ca termenul sare gardul bunului-simt, nu si-a prezentat scuzele, ci a intarit adjectivul cu pricina.
Asa ceva nu se cade. Este impardonabil. Ce-a mai ramas din aura, gratuita in opinia mea, cu care-l gratulau candva sustinatorii, aceea de micul Titulescu? Daca liderul Guvernului il considera pe suspendatul presedinte un infam, un misel de trei parale, ar trebui sa stie ca nu e bine niciodata sa te bati cu un inamic de proasta calitate.
N-are decat sa ramana in postul de comanda, ca de observare nu mai este cazul, si sa-si trimita furnicile ucigase din subordine sa-l hacuiasca.
Inteleg ca diatriba televizata are temei asupra de masura. In tara, dar mai cu seama in capitala Uniunii de la Bruxelles, Victor Ponta incaseaza lovitura dupa lovitura.
Multora le-a dat izvor prin insesi intreprinderile la care s-a inhamat. Se astepta la admonestari de tot soiul si timpul a dovedit-o. Doar nu si-o fi inchipuit ca razboiul se va desfasura intr-o odaie pentru ca nimeni sa nu raceasca.
Invectiva lansata nu a avut efect distructiv asupra unui adeversar cuirasat, obisnuit cu cafteli de ulita politica. Ba chiar l