Pentru familia lui Adrian Păunescu, a pleca dintr-un loc nu înseamnă, neapărat, a o lua din loc, ci a formula intenţia de plecare. Părăsim Bârca gândind să ajungem în Bucureşti abia după-amiază, pentru că mai avem de făcut o escală, în Craiova, la mătuşa noastră Ana Tabără şi la familia colonelului Ştefan Pană, liderul Asociaţiei crescătorilor de animale mici şi păsări decorative din judeţul Dolj. Drumul până în Capitală durează cam 3 ore şi jumătate. şi, întrucât, la ora 14 era necesar şi obligatoriu să fim acasă la Bucureşti, dăm semnalul de plecare de la Bârca la ora 14 şi 5.

În casa Pană s-a adunat parcă toată floarea Craiovei, cu domnul general Roşu în frunte, cu domnul soldat palid, poetul Constantin Preda în pluton, alături de frumoasa domnişoară Patricia şi de domnul Troacă, un oltean trecut prin experienţa muncii şi muncilor grele în ţările arabe. Nu lipseşte din grupul nostru bioenergeticianul Valeriu Popa. Pe la poartă şi prin curte vin alte zeci de persoane, să-l vadă pe A.P. şi să folosească şansa de a-l avea, în oraşul dumnealor, pe vindecătorul din Dioşti. A.P. telefonează profesoarei mele Rodica Bogza, să-i spună că nu ajungem la timp în Bucureşti, astfel încât e nevoie să mă scuze pentru meditaţia la gramatică. Întrucât extraordinara profesoară (şi ca metodă, şi ca rezultate, în admiterea la facultate) afirmă că sunt cel mai bun din seria pe care o pregăteşte, această amânare nu pare că va afecta concursul de la vară.

A.P. n-a mai fost de mult la plimbare, pe jos, prin oraşul primei părţi a adolescenţei sale. Astăzi, cele câteva zeci de minute prin centrul Craiovei devin un adevărat miting spontan. Lumea se strânge roi. Cam 50 de oameni, în primele minute. A.P. evită să se oprească, pentru că asta ar însemna să favorizeze îngroşarea rândurilor de prieteni care încep să pună tot mai multe întrebări dificile despre absenţa lui A.P. din v