Rezultatele finale de la Bacalaureat nu mă miră cu absolut nimic. Asistăm la agonia învăţământului românesc! Sursa: CODRIN PRISECARU

Odinioară respectată oriunde în lume, şcoala românească şi-a început declinul în anii ’80, când profesorii erau pedepsiţi dacă elevii nu promovau clasa. Aşa credeau tovarăşii, că de vină sunt cadrele didactice!

După Revoluţie, învăţământul a fost supus tuturor perversiunilor, toate în numele reformei. Niciun domeniu nu a fost modificat, zăpăcit, bramburit cu atâta frenezie precum şcoala. Nu există ministru al Educaţiei care să nu fi avut idei, să nu „reformeze” domeniul cu speranţa deşartă că numele îi va rămâne în istorie!

O primă vină este cea a organizării. Nu poţi cere unor copii care sunt înscrişi la licee vocaționale (de mecanici, chelneri sau mai ştiu eu ce) să rezolve aceleaşi exerciţii precum cei de la clasele de informatică şi matematică-fizică. După cum nu-i poţi cere unui viitor instalator să-ţi analizeze „Scrisorile lui Eminescu” cu voluptatea unei adolescente de la litere! Nu trebuie să inventezi apa caldă sau mersul pe jos.

În Franţa există trei tipuri principale de grade de Bacalaureat: general, profesional şi tehnologic. Până nu vom diferenţia examenul riscăm să avem aceleaşi diferenţe, aceleaşi cifre catastrofale.

Un alt motiv este cel al banilor. Hai să nu ne ascundem după deget şi să spunem că, anual, învăţământul privat încasează circa un miliard de euro! Nu atac, Doamne fereşte, facultăţile private, multe dintre ele mult mai bune decât cele de stat. Spun doar că modul execrabil în care a fost dat Bac-ul până acum are drept ţintă o mare masă de absolvenţi care să îngroaşe rândurile, dar şi buzunarele privaţilor!

Odinioară, Bacalaureatul era denumit şi examenul de maturitate, iar liceul era conceput ca școală de cultură generală, specializarea urmând să se