Există diverse subspecii umane. Una dintre cele mai ciudate este cea pe care o găsim în cărţile de zoologie sub numele Becali. Ea prezintă la rândul ei diverse încrengături. Cea mai periculoasă dintre ele e alcătuită din fraţii Ioan (cu varianta de export „Giovanni”) şi Victor Becali. Ceea ce scot ei pe gură nu sunt vorbe, ci toxine. Atunci când nu sunt flegme, aşa cum i-a tras numitul Ioan unui cunoscut ziarist, absolut live şi la oră de maximă audienţă TV. Tot el, cu alţi câţiva ani în urmă, a tranşat un conflict de principii cu un alt ziarist prin antologica aserţiune: „Bă, te fac de la brâu în jos, în morţii mă-tii!”. Aserţiunea ca aserţiune, dar tranşarea era cât pe ce să se producă! Nu ştiu dacă a plătit cineva vreo amendă după chestia de la televizor, sigur e că Ioan şi-a cam rărit apariţiile la televiziuni. Cu câţiva ani în urmă i-a fost anulată şi licenţa UEFA de „procurator”, adică de traficant de fotbalişti. Nici o pagubă în familie: a preluat golănia Victor. Prilej cu care a ajuns brusc şi specialist. L-am văzut alaltăieri seara, invitat la un GSP. A debitat numai enormităţi dar cu un tupeu pe care nu l-am mai întâlnit decât la frate-su. Iar ăia doi, lingăii de serviciu, n-au îndrăznit să-l contrazică nici măcar o dată în cele 14-15 minute cât l-am suportat eu pe borfaş. Ce mai, ştia tot: cine se bate pentru titlu, cine va retrograda, ăia cu lot, ăilalţi nu, antrenorul ăla e sculă mare, ălălalt nici nu există, şi tot aşa. Mafalda în toată regula, pe lângă care Silviu Brucan părea un biet diletant. Asta mie nu-mi miroase a bine. E semn că subspecia umană Becali a ieşit din criză. Semn că au mai dat ţepe sau chiar tunuri. Că au făcut rost de vopsele proaspete pentru fel de fel muhaiele pe care le-au vândut sau urmează să le vândă pe post de fotbalişti. Câteva semnale există deja pe piaţă: Moţi la Ludogorets, Daniel Niculae la Kuban, Chiricheş, S