Oricât de dramatic şi de paradoxal ar fi acest lucru, el este o evidenţă: Uniunea Europeană nu ar fi avut această configuraţie şi probabil că nici nu s-ar fi construit dacă bătrânul continent n-ar fi marcat de o rivalitate milenară: cea dintre francezi şi germani. Dacă aceste două popoare ar fi fost infinit mai placide, mai tolerante şi mai paşnice, Europa n-ar fi avut de suportat atâtea războaie, dintre care două extinse la nivel mondial, atâtea confruntări, distrugeri, suferinţe şi atâta vărsare de sânge. Europa de astăzi se construieşte de fapt pe fundaţiile unui angajament pe care şi l-au luat cele două naţiuni de a nu-şi mai rezolva disensiunile prin violenţă. Ceea ce nu înseamnă că ele, aceste disensiuni, s-ar fi spulberat între timp.

Despre Franţa şi Germania se spune deseori că sunt cele două "locomotive" ale construcţiei europene. Când Parisul şi Berlinul ajung la un consens sau la o platformă comună şi lansează iniţiative comune, lucrurile merg bine şi pentru Europa. Când relaţiile franco-germane trec prin momente de tensiune, întreaga construcţie europeană se vede fie penalizată, fie paralizată. Toţi comentatorii sunt de acord cu acest lucru, dar şi cu ideea că ambele popoare sunt obligate totuşi să facă efortul de a se înţelege şi de a ajunge la un numitor comun.

Există într-adevăr mari diferenţe de mentalitate şi de stil de viaţă între aceste două mari naţiuni. Francezii au în ei o exuberanţă latină şi sunt mai visători, germanii sunt mai reţinuţi şi mai pragmatici. Europa are însă nevoie de calităţile amândurora. Mulţi experţi spun că avionul Airbus, de exemplu, nu s-ar fi putut construi dacă francezii n-ar fi dat dovadă de idealism şi optimism, iar germanii de tenacitate şi de spirit de organizare. Fizicianul Werner Heisenberg declară următoarele într-un interviu: "Realizările cele mai fecunde apar acolo unde se întâlnesc două maniere di