Parintele Calistrat Motto: „Putere are Fiul Omului pe pamânt a ierta pacatele”(Mt. 9,6); „A suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfânt! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute”(In. 20,22-23); „Oricâte veti lega pe pamânt, vor fi legate si în cer, si oricâte veti dezlega pe pamânt, vor fi dezlegate si în cer”(Mt. 18,18); „Pentru pacatele mele cele multe mi se îmbolnaveste trupul, si slabeste sufletul meu” („Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu”); „Doamne Dumnezeule, Mieluselul lui Dumnezeu, Fiul Tatalui, Cel Ce ridici pacatul lumii, miluieste-ne pe noi, Cel ce ridici pacatele lumii!”(„Doxologia Mare”); „Si eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este data, te iert si te dezleg de toate pacatele, în Numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin!”(„Molitfelnic”)

Învataturile Sfintei Evanghelii cuprinse în parabolele Mântuitorului au ramas la fel de actuale acum, în vremea noastra, ca si atunci, în urma cu doua mii de ani. Pentru ca atât continutul poftei cât si forma pacatului au ramas aceleasi. Singurul lucru nou care se petrece în lume este pacatuirea sau îndreptarea fiecarui om prin propria sa vointa. Vointa care poate fi pusa în lucrare fie spre savârsirea binelui, a faptelor bune, spre împlinirea virtutilor (ca raspuns la întrebarea lui Iisus - „Voiesti sa te faci sanatos?” – In. 5,6), fie spre savârsirea raului, a faptelor rele, adica a pacatelor. Cuvântul Scripturii - „duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios”(Mt. 26,41) ne arata desigur faptul ca putem gresi si pacatui chiar si fara sa voim în mod intentionat aceasta. Conceptia duhovniceasca a Sfântului Apostol Pavel (anume formulata pentru a sensibiliza inima împietrita în nesimtire si nepasare prin pacatuirea fara masura si fara oprire) este exprimata în constatarea aducatoare de smerenie: „nu fac binele pe