Am văzut de curând o ştire la tv cum că pentru tinerii de astăzi, pentru adolescenţi co-mu-nis-mul este o chestie cool!
Adică: nu aveau părinţii lor lumină? Cool! Nu aveau ce să pape? Cool! Nu aveau televiziune decât două ore pe zi? Cool! Nu aveau voie să asculte posturi de radio străine sau să citească presă străină? Cool! Stăteau câte o jumătate de zi la cozile pentru ulei şi zahăr pe cartelă şi se luptau corp la corp pentru un litru de lapte? Cool! Le era teamă să spună un banc, să facă o glumă, să se plângă de ceva pentru că puteau ajunge după gratii? Sau poate şi mai rău? Cool!
Ah! Unde mai pui că elevul nu avea voie să meargă la şcoală decât cu bentiţă, fata, şi tuns aproape zero, băiatul, şi, mai ales, cu uniforme! Nu cred că li s-ar mai părea cool adolescenţilor de astăzi dacă ar fi puşi să renunţe la tatuaje, cercei în buric, fustiţe scurte sau pantaloni cu turul până-n câlcăie sau cine mai ştie ce fantezie vestimentară.
Ah! Mi-am mai amintit ceva – zilele friguroase sau cele caniculare când mergeam pe stadioane sau pe străzi şi băteam din palme, să arătăm ce fericiţi eram ca progenituri ale comunismului...
În aceeaşi zi în care se dădeau rezultatele acestui sondaj, presa internaţională scria despre bunăvoinţa unui şef de stat comunist: o să dea voie poporului să folosească telefoanele mobile, să mănânce cartofi prăjiţi, iar femeile vor putea purta pantaloni.
Cool!
Am văzut de curând o ştire la tv cum că pentru tinerii de astăzi, pentru adolescenţi co-mu-nis-mul este o chestie cool!
Adică: nu aveau părinţii lor lumină? Cool! Nu aveau ce să pape? Cool! Nu aveau televiziune decât două ore pe zi? Cool! Nu aveau voie să asculte posturi de radio străine sau să citească presă străină? Cool! Stăteau câte o jumătate de zi la cozile pentru ulei şi zahăr pe cartelă şi se luptau corp la corp pentru un litru de lapte? Cool! Le e
