Conform site-ului Federaţiei Române de Nataţie şi Pentatlon Modern, aceştia pot fi consideraţi pionerii pentatlonului modern românesc. Din ei au fost selecţionaţi 16 tineri, care de-a lungul anilor au devenit adevăraţi pentatlonişti, precum Cornel Vena, Dumitru Ţintea sau Victor Teodorescu.

Cornel Vena

Cei trei au făcut chiar echipă la Jocurile de la Melbourne, din 1956, când România şi-a făcut şi debutul olimpic în acest sport. Vena a obţinut atunci cea mai bună clasare dintre cei trei, locul 14, în timp ce echipa României s-a clasat pe locul şase, în urma Uniunii Sovietice, Statelor Unite, Finlandei, Ungariei şi Mexicului. În proba de scrimă, Vena s-a impus în 29 din cele 35 de partide, înscriind 1.111 puncte. Deşi evidenţa nu este completă pentru primii ani ai sportului, performanţa lui Vena este cunoscută drept cea mai valoroasă din istoria pentatlonului modern la scrimă, el câştigând 82,9% din lupte şi înregistrând cel mai mare scor la Olimpiadă.

Vena a fost totodată primul campion naţional al României, în 1955. A fost însă singurul trofeu câştigat în ţara noastră, pentru că după Olimpiada din 1956 a rămas la Melbourne. A devenit campion al Australiei în 1957, la spadă şi cu echipa de floretă în 1962, dominând totodată competiţia locală de pentatlon modern, între anii 1971 şi 1979. În 1997, Ministerul Tineretului şi Sportului din România i-a acordat retroactiv titlul de Maestru al Sportului.

Dumitru Spîrlea

Următoarea prezenţă a pentatloniştilor români la JO a avut loc în 1972, la Munchen, când s-a făcut remarcat Dumitru Spîrlea. Acesta avea să revină opt ani mai târziu în competiţia olimpică şi la Moscova, fiind singurul dublu participant al României la Olimpiadă în proba de pentatlon modern. În 1972, Spîrlea s-a clasat pe locul 23, mult mai bine decât Marian Cosmescu (locul 38) sau Adalbert Covacs (locul 48), în timp