România mai produce un paradox, după multe altele. Până şi nemurirea e aproape de-a se termina.Iar asta se întâmplă în satele de munte. Nu numai că nemurirea, cum se zice, s-a născut la sat, dar despre aceste comunităţi din zona montană s-a spus mereu că reprezintă ultimul refugiu al tradiţiilor şi meşteşugurilor din ţara asta. Satele de munte - câţi străini vin la noi şi le apreciază frumuseţea?! Se fac reportaje la televiziuni din Occident despre autenticitatea satului românesc din zona montană. Aproape că occidentalii, împachetaţi în plasticul lor, devin poeţi când vizitează Carpaţii României. Dincolo de poezie, din păcate, este o realitate mai mult decât îngrijorătoare. Suflul civilizaţiei moderne, al kitsch-ului, dar şi criza economică, şi nu în ultimul rând nepăsarea românilor faţă de propriile lor rădăcini, au făcut ca şi ultima redută a tradiţiilor noastre, din satele de munte, să fie aproape cucerită.
14 sate de munte din Sibiu, Argeş şi Vâlcea, sub lupa unui studiu de doi ani
Nu este însă doar o simplă privire de ansamblu asupra acestei situaţii. Trebuie spus că totul a fost studiat în amănunt, viaţa oamenilor, obiceiurile lor, meseriile pe care le mai practică azi. Oameni din satele de munte din judeţele Sibiu, Argeş şi Vâlcea. Un amplu studiu despre starea acestor oameni s-a făcut de-a lungul a doi ani - 2009 şi 2010 - în satele din Mărginimea Sibiului, o zonă etnografică de excepţie a României, cuprinzând localităţile Sălişte, Poiana Sibiului, Rod, Tilişca, Jina, Râul Sadului, Sadu, Gura Râului, Răşinari şi Cârţişoara, dar şi în judeţul Argeş, în satele Corbeni, Rucăr şi Domneşti, plus comuna Vaideeni din judeţul Vâlcea. Profesori universitari, studenţi şi voluntari au mers pe teren şi au evaluat situaţia din acest moment şi potenţialul de viitor al celor 14 comune, mai ales în ceea ce priveşte dezvoltarea turismului, având la bază tocmai
