Politica în democrație e ca afacerea într-o piață liberă. Cîștigătorii, în final, sînt cei care știu bine ceea ce fac. Sună simplu, dar nu e.
Cum mi se pare că în România de azi e momentul să se nască un nou partid politic, nu pot decît să sper că acesta se va lansa într-un mod care le va arăta oamenilor de afaceri de aici cum se face asta corect și cum să evite greșelile atît de comune – lansarea fără un plan serios, fără înțelegerea clară a propriei afaceri, fără curajul de a lua decizii dure dacă e cazul și fără o hartă care să includă și posibilele rute alternative. E bine să fii optimist, dar e naiv să crezi că asta-i suficient.
Pentru orice afacere nouă care încearcă să spargă un monopol, există diverse strategii care-ți vin rapid în minte. Fie că preferi varianta “Blue Ocean” sau mai tradiționala “Game Theory” (eu aș recomanda o combinație între cele două), o afacere nouă presupune să înțelegi cine ești, nu cine vrei să fii. Trebuie să vezi cu claritate piața. Îți trebuie ceea ce se numește un “mission statement” clar, care se poate încadra pe spatele unei cărți de vizită. Și care trebuie agreat de toți cei care iau parte la afacere.
După experiența mea în România, toate acestea par o misiune imposibilă. Există aici o nefericită nerăbdare atunci cînd vine vorba de a planifica o companie. De prea multe ori strategia cade victimă entuziasmului. Misiunea se îngroapă printr-o scuturare de cap la unison și un “să trecem mai departe” bălmăjit în grabă. Planul de afaceri serios gîndit e dat la o parte de un grup care nu vrea decît să sară toate etapele și “să înceapă”. (Ce s-a întîmplat cu vorba înțeleaptă care spune că preludiul e cheia unei partide de amor reușite?!)
Pe vremea cînd eram implicat în crearea unui nou partid în SUA, cu toții am realizat că nu e nici o diferență între asta și începerea unei noi afaceri. Aveam de-a face cu c
