Micuţul de 5 ani a scăpat cu viaţă, dar face crize de epilepsie. Îi e dor de surioara lui, care s-a stins. Robert s-a bucurat de darurile pe care i le-am adus

"Tanti, tanti asta îmi place cel mai mult! Maşina asta e mareeeee, merge cu firu ăsta? Mami, apăs? Uiteee, cioco? Am voie, mami?”, turuie băieţelul aplecat peste pungile şi cutiile pe care i le pusesem pe canapeaua din cămăruţa lui modestă. O căsuţă de pământ, crăpată toată dar extrem de curată, dintro comună a Bărăganului – Unirea. Şi un copil revenit din moarte.

Suntem acasă la Robert Slujitoru, băieţelul otrăvit din greşeală de străbunică cu insecticid, anul trecut. Surioara lui, de 3 ani, nu a rezistat, iar acum e un îngeraş în Oastea Domnului. Mamei nu i-a mai rămas decât iubirea din suflet, două morminte şi o poză neclară pe telefonul mobil. ”Cumnata mea din Medgidia are câteva poze cu Andra, şi când o putea o să le pună pe hârtie”, îmi spune mama lui Robert. Priveşte la băiat, la bucuria lui şi ne mulţumeşte din nou că le purtăm de grijă.

Nu a văzut ”Evenimentul zilei” în care am scris povestea lor, că la ţară nu ajung ziare, dar i-a spus o rudă de la oraş. Îi dau cei 250 de lei, donaţie de la un cititor din Bucureşti, domnul Florescu, la care am mai adăugat ceva din fondul campaniei ”O şansă copiilor de la ţară”. ”Domnul Florescu va încerca să te ajute cu un doctor bun pentru crizele de epilepsie ale micuţului”, îi spun.

Crizele astea sunt marea problemă a copilului după ce medicii de la ”Gr. Alexandrescu” l-au scos din comă şi i-au eliminat otrava din corp. Luna trecută a făcut 4 crize cu tot tratamentul pe care i-l dă mama. Face greu rost de bani, singurul venit sigur fiind cei 60 de lei primiţi de la stat pentru că Robert a fost încadrat la ”copil cu handicap gradul II”. Mamei nu i se dă ajutor de însoţitor, iar după tatăl care s-a spânzurat, nesuportând nenorocirea