Sambata seara, la Antena 3, Oana Stancu a prezentat o dezvaluire cutremuratoare. Un cetatean, care a fost silit sa dea spaga 22 de hectare dar i s-au mai solicitat inca 6 si, intrucat a cerut contravaloarea acestora, la un pret modic, “organele” s-au pus pe el. Si au inceput presiunile. Din partea procurorilor. Din partea celorlalte autoritati. Beneficiarii spagii sunt inalti functionari publici din anturajul Elenei Udrea, la data respectiva, ministru al Dezvoltarii. Putin a lipsit ca omul, dupa ce a fost jefuit, sa se trezeasca si dupa gratii. Este un exemplu tipic pentru ceea ce inseamna blestemul injustitiei in Romania. Si, nu peste multe zile, Uniunea Europeana va trage linia si ne va spune cum stam la acest capitol. Pana atunci, ma incumet eu sa dau verdictul. Stam prost.
Capitolul la care, in mod cert, Romania este corigenta, este cel al Justitiei. Pentru ca ea nu functioneaza atunci cand este vorba de apararea simplilor cetateni. Si nici atunci cand este vorba de raspunderea, uneori penala, care le revine demnitarilor. Situatia victimei din ancheta prezentata de Oana Stancu nu este singulara. In intreaga Romanie, oamenii sunt santajati si jumuliti de catre autoritati iar, daca nu cedeaza, sunt prigoniti. Este cea mai flagranta ipostaza a nefunctionarii Justitiei. Dar nu si singura.
Avem de-a face si cu un altfel de injustitie. Cea legata de lentoare. De tergiversarea termenelor, indiferent ca este vorba de procese penale sau civile. O injustitie minata de lipsa de celeritate.
De existenta primei categorii de nedreptati se face vinovat sistemul. Un sistem ticalosit. Care s-a ticalosit si mai mult sub regimul Traian Basescu. Un sistem in care coruptia s-a institutionalizat. Un sistem in care isi dau mana, pentru a fura impreuna, asa-zisi oameni de afaceri, afiliati politic cu partidul care se afla la putere, demnitari si procurori. Uneori, in
