Victor Ponta, Crin Antonescu si Dan Voiculescu au pus la punct ceea ce au considerat a fi crima perfecta, insa au neglijat un amanunt: sa ingroape mortul.
Incredintati ca cele 1.500 de persoane care au cerut asta iarna in strada demisia Guvernului si pe cine l-a facut sunt un esantion reprezentativ, s-au amagit ca, daca ceva nu merge conform planului, milioane de romani vor navali in piete si se vor transforma ad-hoc in membri de partid.
De asemenea, si-au mai spus ca dorinta lor de a-l izola pe Traian Basescu rezoneaza cu un curent european. Adica sefii cancelariilor, care s-au uitat la stiri la Antena 3 si l-au vazut pe presedintele roman cu mana intinsa dupa emotiile fratesti ale colegilor de esalon, vor inchide ochii la rezectia atributiilor unor institutii menite sa vegheze la respectarea legii.
Si in final, dar la fel de important, si-au imaginat ca presedintele, vazandu-se cu barbatia institutionala jumulita, nu va reactiona, va cadea intr-o depresie din care va mai iesi peste cativa ani, cand ii va aduce ofiterul de cart (Boc, cine altul?) un ceai de sunatoare.
Combinate cu iluzia ca tovarasii de familii politice vor sari in ajutor, daca se trezeste inadecvata de Merkel sa tipureasca, toate aceste elemente au dus la situatia din prezent: seful Comisiei Europene l-a chemat la el pe Victor Ponta, a rupt din carnetel o foaie de parcurs imediata cu 11 puncte si l-a invitat sa mediteze la ele.
Fara indoiala ca amestecul lui Jose Barroso este uluitor, greu de inghitit, de neacceptat intr-un continent al democratiilor unde principiul subsidiaritatii nu e doar o vorba goala. Dar situatiile speciale cer masuri pe masura.
Asa ca CE a considerat ca romanilor trebuie sa le dai indicatii pe intelesul lor, pentru ca altfel nu pricep.
Sunt, desigur, enervat de indrazneala lui Barroso, dar si
