Andreea Răducan (28 de ani), campioană olimpică la Sydney (2000), crede că actuala echipă de gimnastică feminină a României are şanse mari să se întoarcă de la Londra cu câteva medalii. Andreea Răducan (28 de ani), campioană olimpică la Sydney (2000), crede că actuala echipă de gimnastică feminină a României are şanse mari să se întoarcă de la Londra cu câteva medalii.
Libertatea: La Londra va fi o bătălie pe viaţă şi pe moarte între echipele României, Chinei, SUA şi Rusiei. Cine crezi că va câştiga?
Andreea Răducan: Eu îmi doresc să iasă o medalie pe echipe pentru noi. Competiţia va fi una foarte grea. De fiecare dată am avut ca adversare cele trei echipe pe care le-aţi amintit ceva mai devreme. Au rămas adversarele noastre de tradiţie. Părerea mea e că avem şanse la o medalie. La un loc pe podium.
Dar în privinţa finalelor pe aparate?
Şi acolo avem şanse reale. Bunăoară, Larisa Iordache se poate lupta pentru o medalie la individual compus, Cătălina Ponor şi Sandra Izbaşa, la sol, bârnă şi sărituri, Diana Bulimar are un sol frumos. Important este ca fetele să stea pe aparate şi dacă-şi vor face treaba exact ca la antrenamente, nu au cum rateze podiumul olimpic.
Ce s-a schimbat în gimnastică de când ai concurat tu şi până azi?
Se ştie că gimnastica a fost tot timpul un sport greu. Poate că era ceva mai greu atunci când existau exerciţiile impuse sau liber alese. Dar tot timpul a fost un sport foarte frumos. Americancele fac aproape toate dificila “săritură Amânar”.
Cât va conta la notare?
Dacă nu aterizezi în picioare şi ratezi, degeaba faci o astfel de săritură. Prefer exerciţiile mai simple, dar executate corect.
