Copilă fiind, pe faţa Ritei s-au strâns albine. În loc să o înţepe, insectele au hrănit-o cu miere. Peste ani, la rugămintea ei, plantele uscate au înflorit.

Relicvariul conţinând un os din încheietura mâinii drepte a Sfintei Rita a fost adus la Cluj-Napoca, pentru a doua oară, de la Cascia–Italia, unde odihneşte trupul Sfintei, întreg, neafectat de cei peste 500 de ani scurşi de la moartea sa.

"Anul acesta, la cererea a numeroşi credincioşi, am obţinut din nou relicvariul pentru 45 de zile şi prin acest pelerinaj îndeplinesc făgăduinţa dată Sfintei, de a o face cunoscută tuturor celor ce sunt în nevoi", a explicat pr. Marian Stoicănescu, iniţiatorul şi coordonatorul acestui pelerinaj.

O burgheză educată!

Tradiţia spune că anul de naştere al Sfintei Rita este 1381, iar cel al morţii - 1457. Ştim cu certitudine faptul că Rita aparţinea mediului burghez şi că nu îi lipsea educaţia; tradiţia ne vorbeşte despre părinţii ei destul de bătrâni şi despre nişte minuni care ar fi însoţit naşterea micuţei.

Cel mai cunoscut şi documentat exemplu este acela al albinelor care se aşează pe gura copilei în faşă, dar nu pentru a o înţepa, ci pentru a depune mierea lor.

Peste ani, rămasă singură, după pierderea soţului şi a celor doi copii, nefericita mamă s-a gândit să se încredinţeze şi pe sine pe deplin lui Dumnezeu şi ceru să intre în mănăstirea augustinelor.

Acolo, întro cămăruţă modestă, Rita a dus o viaţă de penitenţă şi de rugăciune. Odată, maica stareţă a vrut să pună la încercare ascultarea Ritei şi, pentru mult timp, i-a cerut să ude o plantă uscată care se găsea în grădina sa, iar ea a ascultat-o cu multă bucurie şi răbdare. De atunci, planta a rodit din nou.

La sfârşitul pătimirii, Hrisos i-a dăruit un trandafir

În orice imagine, Rita poartă pe frunte semnul misticei sale răni. În cea mai aspră iarnă, când toate erau acoper