Nu merg la referendum, zice o prietenă. Nu merg pentru că nu vreau să plătesc impozit pe venit mai mare, nu sunt de acord ca cei care câștigă mai mult să fie taxați mai mult iar cei cu venituri mici să plătească mai puțin, adaugă ea vizibil deranjată de idee.
Bine, zice un alt prieten, în toate țările civilizate se practică impozitul progresiv, ți se pare corect să plătească toată lumea (bugetari sau privați)16%?
Nu știu, zice ea, nu spun că e corect, vreau doar ca eu să nu plătesc mai mult de atât. Dialogul a avut loc vineri, 13 iulie, vă mărturisesc că partea cu impozitul din oferta electorală a celor două pietre politice care se freacă (și pe cuvânt că deja am senzația că din cauza lor am luat cu toții foc la cele peste 40 de grade din țară) mi-a scăpat. Mi-au scăpat de altfel mai multe, v-am spus că n-am prea fost pe fază și nu m-am concentrat foarte mult pe promisiunile politicienilor din ultima perioadă.
Azi însă am citit pe Mediafax că fostul premier Călin Popescu Tăriceanu a susţinut tot azi – luni 16 iulie, că USL va menţine cota unică de impozitare de 16%, el precizând că există posibilitatea, fără a fi o certitudine, a introducerii a două cote regresive, de 12% şi de 8%, pe impozitul pe venit, pentru cei cu venituri mici.
Zic, hai să mă dumiresc cum e faza cu impozitul progresiv din alte părți și de ce e atât de tare cota unică de impozitare că prea îmi miroase a promisiune electorală de ambele părți.
Citesc pe blogul doamnei Andreea Paul Vass cum că încă din septembrie 2010 domnia sa găsise explicația pentru beneficiile cotei unice: Cota unica strabate drumul in mai putin de 15 ani de la “imposibil de aplicat” spre “inevitabil de aplicat“. Dezvoltata de Hall si Rabushka, initial ca propunere de amendare a stufosului Cod Fiscal American, in anul 1994 tarile baltice sunt primele care preiau ideea cotei unice. Estonia introduce
