Aeroportul Internațional Henri Coandă este cel mai mare, cel mai modern și cel mai tranzitat aerodrom din România. Numai în anul 2010, de pe Otopeni au zburat aproape cinci milioane de pasageri.
Istoria Aeroportului Otopeni începe să prindă contur în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Între 1940 și 1944, pe actualul teren al aerodromului a funcționat o bază militară pentru Germania lui Hitler. Între 1944 și 1965, infrastructura existentă, adică o pistă de 1.200 de metri și clădirile anexe, a fost utilizată de aviația militară română.
Până în 1965, numai Aeroportul Băneasa (actualmente Aurel Vlaicu) opera zboruri comerciale. Creșterea traficului aerian impune construirea unui nou aeroport. Procesul de transformare a bazei aeriene militare în Aeroportul Internațional București-Otopeni primește undă verde.
Lucrările au vizat, în principal, modernizarea pistei existente, astfel încât să permită aterizarea aeronavelor de mare capacitate. Pista modernizată ajunsese la o lungime de 3.500 de metri, fiind mai lungă decât cea a Aeroportului Orly din Paris. În programul de modernizări a fost inclus și un nou terminal de pasageri, atât pentru zboruri interne, cât și pentru zboruri externe.
Foaier pentru celebrități, la vizita lui Nixon
Un aspect important al modernizării aeroportului a fost crearea unui foaier pentru celebrități, în 1969, odată cu vizita președintelui SUA, Richard Nixon, în România. Astfel, pe 2 august a avut loc inaugurarea Salonului Oficial al Aeroportului.
În 1970, a fost construită aerogara pentru pasageri, cu o capacitate de prelucrare de 1,2 milioane de călători pe an.În anul 1986 a fost inaugurată a doua pistă, cu o lungime de 3.500 de metri, și a fost implementat un nou sistem de balizaj. Capacitatea de prelucrare ajunsese la 35 de aeronave pe oră.
Aeroportul începe derularea unui vast program de investiții
